Viitoarei Ana R.,

…cea care, încă de pe acum, a apucat direcţia favorabilă tuturor şi atât de puţin avantajoasă pentru ea însăşi. Exemplul pe viu, dureros chiar, discret dezvăluit în faţa unor priviri de neiniţiaţi, a faptului inutil de a pune întrebări cu scopul de a lămuri ceea ce nu ştim, neglijând complet aspectele ce deja se cunosc sau care pot fi atinse.

Cu toţii ştim că cel mai uşor mod de a sabota o călătorie este să te gândeşti doar la Destinaţie şi să ignori Călătoria în sine..iar insulta supremă e să îţi dai seama că ai greşit destinaţia, însă te opreşti şi te adaptezi..pare un gând care a luat forma unui citat modificat pe ici, pe colo (că, doar, noi ştim să prelucrăm informaţia) însă poate fi şi o caracteristică a generaţiei mele care a luat forma unui gând.

Continuă să citeşti Labirinturile Anei şi Oculta Neiniţiaţilor. CIOBURI NOROCOASE

Maleahi este Ultimul Glas care răsună în Israel înainte ca vocea profeţilor să amuţească pentru câteva sute de ani. Numele este un derivat de la „Mal-ac-Iah” care se traduce prin Mesagerul lui Iehova. Aşa cum o demonstrează numele, profetul este important numai pentru Mesajul ce-l poartă, nu şi prin sine însuşi.

          Zborul 0625. Companie aeriană privată, exclusivistă. Avion construit de Bombardier, model Global 5000, modificat. Misiunea şi statutul îl făceau să treacă neverificat. Ajunsese la bordul aeronavei, îmbarcat alături de ceilalţi pasageri. Păşea firesc, elegant, relaxat. Demn şi hotărât. Stăpân pe sine. Este îndeajuns de disciplinat încât să se controleze şi să pară natural. Până la locul indicat de însoţitoarea de zbor, rezervat chiar de el cu multă vreme înainte, îşi făcuse o listă mentală a tuturor Victimelor, aproximativă. Ceva mai mult de douăzeci la număr. Toate din clasă socială mult peste cea medie, de vârste şi naţionalităţi diferite.

Continuă să citeşti 20 ŞI UNSPREZECE - ZBORUL. Secundum Fidem sau Duminica Sfântului Maleahi. Profeţia se amână…

          Dacă Traian Băsescu are la îndemână, pe undeva, înregistrarea video cu Mircea Geoană actor principal şi vreo dominţă (să sperăm, nu Liviu Dragnea!) secundar-orală, ar fi elegant să nu o dea publicităţii. Nici acum, nici mai târziu. Şi mai bine a procedat că nu a făcut publică filmarea, dacă totuşi există, nici imediat după apariţia montajului trucat care-l prezenta drept un “bătător” de puşti electorali.

Continuă să citeşti SEX - o nouă dimensiune. SEXUL ANTI-ELECTORAL. PROSTĂrnare oral-electorală

- Tu eşti Mircea?

- Da, Domnule Preşedinte!©

          Sunt unul dintre acei români, 5.243.359 la număr, pe care în cursul acestei seri Mircea Badea i-a identificat drept “împuţinaţi mintal“, chiar dacă nu am primit vreun RON să-l susţin pe Traian Băsescu. Am făcut-o datorită convingerilor personale şi caracterului meu neşlefuit politic şi electoral. Aceleaşi convingeri care nu izbutesc să-mi antreneze niciunul dintre cei doi neuroni spre a-l urmări consecvent, în fiecare seară lucrătoare, pe Mircea Badea maimuţărindu-se cocoţat şi jenat de Antena din fund. România lui să-l ţină ocupat tot timpul!

Continuă să citeşti ULTIMUL ACT: Noaptea Preşedinţilor şi Umbra lui Mircea la Cotroceni. UNUL DINTRE ACEIA SAU E PLURIBUS UNUM. Linişte acum, am avut dreptate!

           Pentru sentimentul ce-l port României, am ales să nu transmit nimic cu ocazia Zilei Naţionale! Am preferat această formă de respect, ca un moment de linişte intermediară, de reculegere, zgomotului barbar-electoral pe care suntem nevoiţi astăzi să-l respirăm. Mai mult decât atât, aş fi preferat să nu aud şi să nu văd (aş fi tăcut!) că Oculta Electorală (Geoană-Antonescu-Johannis) a trecut graniţele Oraşului Mare la invitaţia lui Ciuhandu. Sunt mândru de Jumătatea Mea de Timişoara! Am pretins RESPECT! Am fost răbdător…

AVERTISMENT: Material aproape electoral interzis ignoranţilor cu drept de vot ! Materialul conţine expresii cvasielectoral-vulgare, comportament electoral deviant şi lipsă de bun simţ explicită din partea personajelor care trăiesc din activitate politică în România. Deci, NU conţine „cei 7 ani de acasă” şi vizionarea lui este strict interzisă pentru cei sensibili la vulgarităţi necontrolate. Lectura în continuare a acestuia reprezintă un accept din partea Dumneavoastră şi are rolul de a absolvi autorul de orice responsabilitate juridică, nu şi de judecată! Refuzul, pe alocuri idiot, de a face acest lucru NU anulează teoria conform căreia suntem ceea ce votăm!

  Continuă să citeşti PARTEA II: Viziunea obiectiv-electorală sau note de comunicare public-politic-electorală. SUNTEŢI CEEA CE VOTAŢI! (MATERIAL RECOMANDAT INTEGRAL!)

          Odată cu primele trei ştampile din sezonul ăsta electoral, pentru mine, a început Campania, la 22 noiembrie curent. Am făcut Alegerea cu puţin înainte de închiderea oficială a urnelor (în mod evident, două la număr în ceea ce mă priveşte), aşa cum îi şade bine unuia cu pretenţii de blazon. Scârbit de începuturile întrecerii, dezgustat de caracterul românesc-balcanic de a da şi primi voturi la kilogram ori la pungă, scos din minţi (mai ales!) de „Fenomenul Autobuzului Electoral”, am ales altceva. Mi-am pus îmbrăcăminte decent-elegant-potrivită, sobră, „nepastelizată” electoral. Întârziat-am, după cum mi-e Viciul, atât cât să sporesc emoţia electorală a tuturor – a Mea, căci puteam să nu contez în următorul cincinal, a lor, deoarece îi ţinusem în suspans până atunci, iar Balanţa stătea neînclinată. La ieşirea din secţia de votare mi-am aprins o ţigară. Am savurat-o cu mândrie, entuziasm şi poftă. Ca după un Act bine săvârşit. Electoral! A fost cea dintâi clipă-n care, socotit-am, a sosit Timpul să intervin.

AVERTISMENT: Material aproape electoral interzis ignoranţilor cu drept de vot ! Materialul conţine expresii cvasielectoral-vulgare, comportament electoral deviant şi lipsă de bun simţ explicită din partea personajelor care trăiesc din activitate politică în România. Deci, NU conţine „cei 7 ani de acasă” şi vizionarea lui este strict interzisă pentru cei sensibili la vulgarităţi necontrolate. Lectura în continuare a acestuia reprezintă un accept din partea Dumneavoastră şi are rolul de a absolvi autorul de orice responsabilitate juridică, nu şi de judecată! Refuzul, pe alocuri idiot, de a face acest lucru NU anulează teoria conform căreia suntem ceea ce votăm!

Continuă să citeşti PARTEA I: Între Crinul Galben Neprezidenţial şi Trandafirul Roşu cu Spini – MARINARUL. Cameleonii politici (MATERIAL RECOMANDAT INTEGRAL!)

          A sosit. E Momentul acela intermediar când pricep că nu mai datorez nimănui nimic. Fie că am ajuns la jumătate, ori că mi-a mai rămas o doime dintr-atât, acum mi-e mai lesne să cred că Drumul nu l-am apucat greşit. Acum şi doar în clipele ce au rămas până să sfârşeşti a citi o altă înşiruire de rânduri dezordonate atent. În clipa asta şi pân’ la ea sunt şi am fost absolut toate personajele şi întâmplările ce le-am trăit alături de ele, căci e mai mult decât evident faptul că viaţa mea este rezultatul Lor. Am “plătit” în avans. Dincolo de textul ăsta scris dobitoc, devin numai ce vreau Eu să fiu şi nimic mai mult de atât, decât dacă tot Eu aş vrea mai mult.

Continuă să citeşti Lumea prin care am trecut sau închisorile mele. CERTITUDINE

          Rambo a fost unul dintre cele mai populare filme ale epocii sale, prezentat în premieră într-un număr record de peste 2.000 de săli de cinema. „Capodopera” de la Hollywood a fost cotată ca fiind a treia, sub aspectul încasărilor la premieră, din toata istoria cinematografiei.

         La foarte scurtă vreme, Rambo s-a instalat pe locul întâi la încasări şi a dat naştere unei adevărate „Rambomanii” care s-a  răspândit mai  repede decât incendiile declanşate de focoasele eroului. Însăşi Ronald Reagan, Actor politic la acea vreme, făcea următoarea remarcă – După ce am văzut Rambo aseară, ştiu ce trebuie să fac data viitoare ! – cu ocazia unui discrus în faţa naţiunii cu prilejul eliberării a 39 de ostatici americani sechestraţi după ce zborul 847 al Companiei Trans World Airlines fusese deturnat. Ulterior apariţiei filmului, psihologii americani au început să descrie o manie războinică la copii şi au apărut peste tot referiri sau afişe cu imagini din film reprezentându-l pe Rambo. Curând, termenul Rambo a devenit sinonim cu „dur”, „viril”, „patriot”. Filmul a instigat la violenţă, a făcut victime.

Continuă să citeşti Efectul “RAMBO” şi Noua Gripă Naţională. ROMÂNISME (file din cultura populară)

          Se crede că nu poţi muri decât de dragul unei cutume imbecile, din prostul obicei de a copia sau de a te învaţa cu viciul. Cică n-am muri doar ca să facem loc altora să demonstreze că sunt capabili şi ştiu să vină pe lume, să trăiască. Moartea e dispariţia “de faţă cu ceilalţi”, un soi de dovadă intenţionată a metodei de a pleca dintre ei, cu care de multe ori s-a întâmplat să fi stat la poveşti, ori ai râs, cu câteva minute înainte. Dacă se întâmplă pur şi simplu, dar laşi urme evidente, care-ţi seamănă până la identificare, s-ar putea considera că ai dobândit viciul. Chiar îţi vine să trăieşti până nu mai poţi, dar, drăcia dracului, mereu se mai poate!

          Inimile toate sunt făcute pentru acelaşi număr de bătăi. Contează cât de intens trăieşti…

          Nu-mi rămâne decât să-mi ating visele, e singura demnitate aşteptată, una care ieri s-a reinventat dar exista deja. Şi pentru tine, până la Capăt. Dus-Întors…

*

În Semnul Balanţei, tu ai făcut să nu pierd! Îţi mulţumesc!

Un alt material dedicat victimelor terorismului şi stării de înapoiere culturală de orice fel. Iarăşi, victimelor care deja există şi, din nefericire, vor mai exista.

          Apariţii brutale şi imprevizibile, fugitive şi lipsite de orice urmă de speranţă, care se învârt în jurul morţii. Un amestec de violenţă şi emoţie, de ură şi teamă care blochează orice gândire şi inhibă analiza raţională. Încărcate de conotaţii negative, acţiunile teroriste presupun distrugerea Celuilalt - în aceeaşi măsură, fizic şi moral - şi, într-o abordare ceva mai raţională, dar nu atât de teoretică, par a se îndepărta de orice logică atunci când sfârşesc prin a reprezenta o simplă exaltare, de la distrugere la autodistrugere. Mai presus de impresiile imediate dincolo de aparenţe şi de verdictul unei strategii de luptă absolută, lipsit de milă şi încărcat de vicii, terorismul poate însemna ultimul bastion al unei idei moarte, sensul cel din urmă al unui abandon al Cauzei pe care Atacatorul pretinde că o promovează. Conştiinţa finală a Eşecului ei. Şi astfel s-ar scrie Romanul unui Atentat nereuşit, unul care, rămas neştiut de nimeni, s-ar solda cu un eşec.

Continuă să citeşti ZIUA MÂNIEI. Înălţarea la Cer sau Valsul Întunecat. 480