Moravu' de Vest

Subsemnatul MORAVU’ DE VEST, nici persoană fizică şi nici vreo arătare juridică, umil activist al blogosferei, dar conştient că nimic nu este întâmplător, declar pe propria răspundere, nesilit nici măcar de împrejurări, luând la cunoştinţă prevederile articolului 292 din Codul Penal cu privire la falsul în declaraţii,  faptul că nu am desfăşurat activităţi de poliţie politică aşa cum aceasta este definită prin Lege şi nu am colaborat cu Securitatea înainte de 1989.

Aşa stau lucrurile şi nu altfel! Moravu’ de Vest nu are nicio culoare politică, dar la momentul potrivit se va face frate şi cu dracu’ până să treacă puntea. Puntea inundaţiilor!

Traian Băsescu îl judecă pe Dumnezeu! Ăsta e aspectul ce-l frământă pe mioriticul jurnalist universal ce-şi poartă semeţ şi erectil detectorul de rahat la centură, instrument ce ţine loc mai mereu de „cojones”, în limbaj local-regional-naţional, „boaşe”. Alea ce fac, nu de puţine ori, dovada bărbăţiei când niciun alt aspect nu ar mai izbuti să o facă. Coaie! Sau „texticule, frăţică, texticule”!

La Tămăşeni, în judeţul Neamţ, unde preşedintele Băsescu discuta cu localnicii afectaţi de inundaţii, un căţeluş al democraţiei prost înţelese, năucit pesemne de anvergura reportofonului ce-l flutura şi socotind ideal momentul în vederea unei scărpinări a mâncărimii „vechiului regim” ce încearcă eminamente patologic pe majoritatea presarilor de duzină care scotocesc după sine prin frustrări şi neîmpliniri personale, împroşcând cu noroi (pământ amestecat cu apă!) defăimător mai degrabă decât să construiască ceva, s-a trezit din propriul coşmar şi i-a reproşat Preşedintelui că a fost membru de partid.

„…întreb ceva tovarăşu’, ştiu de ce spun asta. Deci de 19 ani de zile de când am scăpat de aşa-zisa revoluţie, de fapt lovitură de stat, deci dumneavoastră nu puteţi să spuneţi că nu aţi fost membru de partid. Aţi fost! Şi aţi fost membru activ”! O analiză detaliată a formulării ziaristului în cauză nu merită săvârşită, fără urmă de îndoială. Soldăţelul ce se simţea în cea dintâi linie pentru apărarea democraţiei şi-a continuat incoerenţa spunându-i preşedintelui că este un comunist.

Ceea ce uluieşte cu adevărat este tocmai atitudinea cu care Traian Băsescu s-a prezentat la inundaţii, anul acesta. Pentru că se ştie, iarna ne ia mereu pe nepusă masă în decembrie şi inundaţiile reprezintă pedeapsa divinităţii prin paginile ziarelor, în fiecare an! Iarna nu-i ca vara, puţini au fost aceia care au găsit ceva subliminal în mesajul lansat odinioară de Preşedinte! Acţiune electorală sau nu, preşedintele a transmis sinistraţilor că Executivul îi va ajuta, că autorităţile sunt dispuse să facă tot ceea ce le stă în putinţă pentru ca ei să se poată întoarce cât mai curând la casele lor. „…cu siguranţă, Guvernul va face ce trebuie!”, a spus Băsescu, făcând ochii injectaţi şi aţintiţi spre scena politică internă să clipească pentru a se dumeri. Băsescu nu a mai atacat ministerele şi nici pe cei „322”.

Preşedintele Băsescu nu a acuzat autorităţile. Fără îndoială, mai mult decât aceia care îl „îmbracă” mereu cu uniforma roşie a fostului activist, Băsescu e conştient de forţa naturii. A apei: „Un element al Genezei sau sursă a Potopului, însăşi viaţa, ca şi în ochii tăi, distrugătoare şi cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor, suflet al pământului. Se regăseşte într-o pereche de ochi, privire ce conţine tot ceea ce este virtual, tot ceea ce nu are încă o formă, dar ca o sămânţă primordială, ascunde toate semnele unei dezvoltări ulterioare ce ar putea să se reflecte chiar şi-ntr-o plăcuţă de înmatriculare, la fel ca şi în spirala de ADN, vibrând la unison cu aceasta”. Pentru că pe vas, în larg, nu conta carnetul de membru, cât dibăcia marinarului în lupta cu valurile!

Aspect necunoscut şi pentru călugărul „înţelept” ce comentează astfel afirmaţiile preşedintelui: „Pentru mine nu e uluitor. De la Băsescu mă aşteptam la aşa ceva. Problema e ce va răspunde când îl va judeca Dumnezeu pe el”. Nenorocitul în sutană, nici Batman, nici ninja, a încurcat straiele negre între ele. Un judecător în plus care nu ezită să dea verdicte şi să condamne, în loc să-şi sprijine, măcar prin puterea de influenţare a cuvântului duhovnicesc, enoriaşii toţi.

Moravu’ de Vest nu face un crez din justificarea neîmplinirilor personale prin voinţă divină dar continuă să creadă că Cezarul merită ce-i al Lui: un pahar de apă plată! Sânge şi apă, nu. Ăla e şpriţ!