Ziua Oraşului Mare. CÂND EROII MOR, AMBASADORII RĂMÂN ÎN PICIOARE
Timişoara Mea îşi sărbătoreşte ziua la data de 3 august în fiecare an. Astfel a hotărât Consiliul Local prin actul cu numărul 217 din 1999. Hotărârea edililor-minune a propus ca zi de sărbătoare a oraşului, momentul intrării trupelor româneşti în Timişoara şi instalarea administraţiei româneşti la 1919. Minutele până la trecerea a optzeci şi nouă (’89) de ani de atunci se pot număra pe degetele celor două mâini. Nu e răgaz pentru nicio hermeneutică subiectivă, exclusă aproape orice formă de rasism regional, însă momentul 1919 a reprezentat tocmai clipa în care Banatul s-a unit cu Ţara. Pe vecie. Că e bine sau rău, nu mă pronunţ.
Dar ştiu! Şi mai ştiu câţiva ce stau pregătiţi în orice moment să transforme în fapte sloganele de sorginte revoluţionară ce conţin termeni şi formulări ca „secesiune” sau tot soiul de graniţe, în special la Orşova.
Bine a zis cine a zis, când a zis ce a zis. Timişoara Mea mi-a fost Mamă, îmi este Prieten şi Frate. Îmi va deveni mireasă. Eu am zis!
Am călătorit mult şi am descoperit Taina Fericirii, aceea conform căreia e bine să vezi Lumea cu toate cele ale ei, dar să porţi mereu în suflet Locul. Impresionanta anvergură a Lui, sentimentul ce te împinge aproape nesăbuit să ieşi de după scutul oferit de un autobuz ciuruit de gloanţe doar pentru a lua în piept plumbul apăsător şi sufocant. Aceeaşi Mână (Prieten şi Frate deopotrivă!) te va opri mereu. Aceeaşi Mână care a scris şi destinul femeii ce a întâmpinat TAB-urile ţinând în mână, ca un steag alb, o tavă cu prăjituri din ingrediente proaste şi luate „pe sub mână”. Sau a fetiţei cu părul bălai şi a tatălui ei aflaţi la bariera dintre viaţă şi moarte formată din oameni în geci de piele şi combinezoane kaki. A unei Femei-Mamă cu piciorul în ghips şi cu o studentă-boboc în braţe, într-o particică de decemvrie ce n-ai putea să-l uiţi vreodată.
Şi de-ar fi scris prost, în vreme ce glontele ţi-ar fi străbătut pieptul n-ai fi simţit nimic, nici cea mai mică durere. Ai fi trăit o secundă de trecere, zgomotul încărcătorului şi acela al degetului apăsat pe trăgaci. Totul s-ar fi schimbat. Foarte bine, au căzut alţii! Au reuşit să transforme abisul neutru în care nimeni nu s-a răstignit pentru nimeni în Locul pe care tu îl slujeşti astăzi. Impunătoarea urbe, Oraşul – Bastion, ultima rază de Lumină din marele ocean de întuneric…
Tu eşti viu! Trăieşti. Dar dacă n-o faci cu sentimentul că ai putea muri oricând pentru Ea, nu meriţi nici măcar asta! Imaginează-ţi măcar că n-ai să scapi de ura mea, hotărâtă şi rece.
Fiecare îşi poate imagina orice, până la limita absurdului. Cu observaţia că nu avem mână liberă să fim prea duri cu absurdul. De nu va fi să-mi fie Mireasă, voi rămâne un simplu ambasador al Ei pentru că Mica Vienă, noaptea, e chiar mai romantică şi, de ce nu, mai pasională decât Micul Paris. Şi mai ştiu, şi vă spun: dacă Timişoara este Femeie, cu siguranţă există un bărbat îndrăgostit de Ea. Părerea mea…Lumina altora! Ştiu că e astfel pentru că despre ceva ce nu există nu prea ai dreptul să scrii şi despre o impresionantă Poveste de Dragoste e bine să ştii doar Sfârşitul, adică un fragment restrâns şi nemaipomenit de optimist.
da, ai dreptate, asa este si eu sunt banatean, dar din caras, si pot spune ca, curtam aceasi mana …, si eu sunt indragostit de acest minunat oras, si pot sa spun ca nu ma simt asa de bine in resita … nu uita ne imbatam cu frumusetea acestei zane frumoase … TIMISOARA !!!
@ Tomata: Un singur loc din Lume e “acasă” şi cred că acolo e cea mai mare nevoie de tine. Îndrăznesc să spun “dindărăt”, că Timişoara nu e pentru mine România…
@ bygytu: Timişoara e metafora, Cătă, TIMIŞOARA e!
Bucuresti si Timisoara, 7 august 2008. Filmul documentar antropologic “Adela si Agnetha”, care face o incursiune in viata a doua familii mixte de sasi si tigani din podisul Transilvaniei, va fi proiectat sambata si duminica (9 si 10 august a.c.), la filarmonica Banatul din Timisoara, in cadrul celei de-a doua editii a Festivalului International de Arta Tiganeasca IRAF 2008, intitulat in acest an “Mishto”.
“Adela si Agnetha” este povestea a doua femei puternice dintr-un sat din podisul Transilvaniei. Filmul, realizat de Geo Scripcariu, merge pe urmele familiilor de sasi si tigani din Ardeal si prezinta alternativ doua familii din satul Merghindeal, situat aproape de orasul Agnita. Adela este soţia ţigancă a unui sas, şi Agnetha, soţia sasoaică a unui ţigan. Nu este o telenovelă, este studiu antropologic etnico-cultural transformat într-un film documentar.
De la o călătorie cu rucsacul în spate prin Ardeal să nu te aştepţi doar la peisaje de vis. Geo Scripcariu, călătorul din povestea noastră, a făcut o descoperire antropologică greu de imaginat. Undeva, în inima ţării, şaşii şi ţiganii nu numai că sunt vecini, dar au împreună şi copii. Fapte care în limbajul ştiinţific al autorului au denumirea de “Supravieţuire şi sincretism în Podisul Transilvaniei. Familii mixte de saşi şi ţigani”. În alt plan, Adela & Agnetha, personajele unui film documentar, studiu de caz venit să ilustreze teoria.
Dupa caderea cortinei de fier majoritatea sasilor din Transilvania au emigrat in Germania. Desi in urma cu doar cateva decenii sasii se casatoreau aprope exclusiv doar intre ei, cei foarte putini care au ramas au inceput sa ia considerare inclusiv casatoria cu tiganci.
Tiganii corturari pe de alta parte sunt la fel de sectari precum erau odinioara sasii. Ei nu accepta incuscriri cu alte etnii si risca o consagvinizare similara cu cea a saxonilor de odinioara.
In Merghideal mai sunt doar 7 sasi, si o singura familie “pura” saxona. Hilde, face parte din aceasta familie si este comentatoarea avizata al schimbarilor — candva imposibile — din tesatura etnica si confesionala a locului in care s-a nascut.
Cercetător, regizor şi producător, Geo Scripcariu ne-a mărturisit că toate familiile de acest gen au poveşti ieşite din comun. Ţiganii se duc în străinate la cerşit, vin cu bani şi cumpără casele şi pământurile saşilor. Săsoaicele vând miere şi ouă pentru a-şi ajuta copiii să-şi cumpere case în Germania. Două acte rupte parcă dintr-o piesă de teatru. Însă, depăşirea tuturor diferenţelor culturale şi lingvistice abrupte sunt realităţi care depăşesc limitele curajului. Familiile mixte sunt intemeiate in mare parte cu tiganci “de casa” sau “de matase”, mai emanicipate, din familii candva nomade, care au ajuns sa serveasca inainte de razboi pe langa gospodariile sasesti. Adela provine dintr-o astfel de familie. Sotul Agnethei insa, este un fost caldarar ajuns muncitor necalificat in Sibiu odata cu industrializarea fortata impusa de regimul comunist.
Geo Scripcariu, regizorul si producatorul filmului a descoperit cu totul intamplator prima familie de acest fel in toamna anului 2000 pe cand facea o calatorie cu autostopul de la Sighisoara la Manastirea Sambata. Recent, urmand un master in Managementul Bunurilor Culturale, Geo si-a ales ca tema de dizertatie “Supravietuire si sincretism in podisul Transilvaniei. Familii mixte de sasi si tigani”, plecand de la premisa ca daca exista cel putin o asemenea familie ar putea sa mai fie si altele.
Intr-adevar cercetarea a aratat ca sunt cateva sute, poate peste o mie, de astfel de familli la scara intregii Transilvanii. Familiile de acest gen ne invata ce este cu adevarat viata aspra, expusa tuturor dificultatilor, care provin nu doar din diferentele culturale si lingvistice, ci si din nasterea, cresterea si traiul cu multi copiii, si nu in ultimul rand datorate oprobriului comunitatii dominante (pana acum cateva decenii mai mult sasesti).
Povestile de viata din film sunt consecinte tarzii si neasteptate ale unui fenomen de migrare inceput acum aproape o mie de ani, odata cu venirea sasilor din Franconia (de undeva din apropierea Luxemburgului) in Transilvania, si trei secole mai tarziu prin cea a tiganilor, plecati chiar mai devreme din provincia Sindh, situata in Pakistanul de azi.
Filmul “Adela si Agnetha” a fost selectionat si proiectat deja la Constanta, in urma cu mai putin de o luna, la Festivalul International al Producatorilor Independenti IPIF 2008 si a primit comentarii elogioase:
http://www.realitatea.net/foto_426526_familii-mixte-de-sasi-si-tigani–surprinse-intr-un-film-documentar-realizat-de-un-roman_321726.html
http://ziua.net/news.php?data=2008-07-28&id=10025
“Intrigant si curat… astea sunt primele cuvinte care imi vin in minte dupe ce am vazut trailer-ul… Excelent proiect!” (A.G. Weinberger, jazzman ardelean)
“Wow! frumoasa idee. Mi-au placut muzica tiganeasca-fusion si imaginile cailor in zapada… Merghindeal e satul in care tot visez sa merg.” (Iuliana Stefan, director al biroului Natiunilor Unite pentru Migratie, Pnom Penh, Cambodgia)
“Subiectul de investigatie este important si interesant” (Dr. Irina Culic, Department of Sociology and Anthropology, University of Windsor, Ontario – Canada)
“Proiectul suna extrem de interesant! Simpla sa alegere este deja un bun punct de plecare.” Sorin Antohi
“Sunt imagini frumoase” (Prof. dr. Vintila Mihailescu, sociolog, directorul Muzeului Taranului Roman din Bucuresti)
International Romanian Art Festival isi propune sa ofere o noua perspectiva asupra unui subiect de actualitate si delicat. Este momentul ca integrarea tiganiilor in societate, renuntarea la prejudecati si la rasism sa devina o realitate, acestea fiind chestiuni vitale pentru dezvoltarea noastra, atat ca oameni, cat si ca societate.
IRAF ofera posibilitatea de interactiune, de cunoastere a celuilalt, de remarcare, de a intra in contact cu alte culturi si conceptii. IRAF se desfasoara sub Egida Anului European al Dialogului Intercultural si a Decadei 2005-2015 de Incluziune a Tiganilor.
Regizorul si producatorul filmului, bucuresteanul Geo Scripcariu, este un bun cunoscator nu doar al satelor candva locuite de sasi din centrul Transilvaniei, ci si al Timisoarei si al judetului Timis, pe care le apreciaza si le iubeste, si spera ca locuitorii de pe malurile Begai vor veni in numar mare sa vada, alaturi de oaspetii din tara si din lume ai festivalului, filmul “Adela si Agnetha”.
Filmul va fi proiectat sambata si duminica, de la ora 16, la Filarmonica Banatul din Timisoara.
###
Trailerul filmului (la o calitate tv broadcast compatible) poate fi vizionat pe YouTube.com la:
http://www.youtube.com/watch?v=GedtY3RL7FQ