Moravu' de Vest

          La sfârşitul lunii martie, o delegaţie de oficiali georgieni ce îl includea şi pe ministrul de externe al Georgiei vizita Cartierul General NATO de la Bruxelles pentru o discuţie cu uşile închise despre oportunităţile, drepturile şi obligaţiile presupuse de Planul de Acţiune în vederea aderării fostului stat sovietic la Alianţa Atlanticului de Nord. La numai câteva zile după discreta întrevedere, reprezentanţii georgieni la Summit-ul NATO de la Bucureşti nu păreau foarte surprinşi de faptul că, oficial, invitaţia NATO nu le fusese pusă-n traistă. Mai marii NATO, dacă nu invitaseră Ucraina şi Georgia să participe la MAP, indicau făţiş prin declaraţiile date presei că cele două state independente vor deveni într-un viitor apropiat membre ale Alianţei.

          La reuniunea programată pentru luna decembrie a. c. se va rediscuta situaţia celor două în funcţie de evaluarea progreselor înregistrate de atunci şi până atunci. Bush şi Gates (Ministrul Apărării al S.U.A.) şi-au exprimat neîntârziat satisfacţia, în vreme ce Putin cu Fiii lui cu tot (Medvedeev, Lavrov şi co.) scoteau la iveală puseuri violente militar, se manifestau subit şi puternic gălăgios, chiar patologic, împotriva ideei unei vecinătăţi cu Alianţa.

          La jumătatea lui aprilie, după încă timide mişcări de trupe la graniţele cu teritoriul georgian, o declaraţie a lui Jaap de Hoop Scheeffer, Secretar Şef al NATO, legată de situaţia din Abhazia şi Oseţia de Sud venea să neliniştească şi mai mult apele tulburi ale Caucazului.

          Olandezul Atlanticului de Nord se arăta surprins şi îngrijorat de acţiunile întreprinse de Mamă şi reafirma sprijinul întru respectarea integrităţii teritoriale, independenţei şi a suveranităţii Georgiei, pentru ca la început de mai, o altă vizită la Cartierul General NATO din partea unui oficial georgian (Trimisul Special David Bakradze) să aibă loc tot în cadru restrâns şi discret.

          Tot atunci, Serghei Lavrov declara pentru Ria Novosti faptul că Rusia nu doreşte şi nu intenţionează să intre în război împotriva Georgiei, ridicând mingea la fileu pentru Saakashvili.

          În 3 iunie, într-un comunicat de presă dat publicităţii taman din Cartierul de la Bruxelles, Alianţa îşi reactualiza îngrijorarea prin prisma unor mişcări neargumentate de trupe ruseşti în Abhazia şi neagreate de guvernul de la Tbilisi, fapt ce era socotit a contribui la instabilitatea în ceea ce deja reprezenta o zonă volatilă.  Aceeaşi voce invita la un dialog de înalt nivel între părţi.

          Madam Eka Tkeshelashvili, ministrul de Externe al Georgiei, mai săvârşea o vizită în aceeiaşi parametri la Bruxelles, la mijlocul lunii iunie, pentru ca preşedintele Saakashvili să facă acelaşi lucru, patru zile mai târziu.

          Conflictul s-a intensificat la începutul lunii trecute, după ce în noaptea de 3 spre 4 iulie s-a înregistrat un intens schimb de tiruri între cele două părţi. A urmat un război deschis, vreme în care marile centre de influenţa pe scena internaţională au urmărit îndeaproape desfăşurarea evenimentelor şi totuşi nu au intervenit. Unii pe motiv olimpic, alţii interesaţi de alte scenarii în care erau implicaţi. S.U.A. şi trimis emisarii spre Rusia, mai întâi Sarkozy, apoi Merkel. Traian Băsescu îşi face, la rându-i, datoria de preşedinte de stat membru al Alianţei şi porneşte într-un tur de forţa în ideea de a mai îndupleca liderii de la Kremlin. Ruşilor le este smulsă Promisiunea (chiar juridic!), dar nu şi-o respectă. Lasă garda jos pentru moment, poate şi datorită intensificării semnalelor de alarmă venite din partea susţinătorilor unui stat georgian independent, integru şi suveran. În acuta lor criză de nervi şi demonstraţia de forţă, au distrus tot ce se putea distruge. N-au ţinut cont de Dreptul Internaţional, de legile Lui. Imaginile primite de la L. lămuresc multe aspecte!

          Pot fi numeroase motivele pentru a lupta cu onoare şi demnitate, cel mai puternic dintre ele fiind acela ce te obligă să lupţi sau să mori. Mă interesează şi fascinează războiul, dar nu voi putea niciodată să-mi explic şi n-am să tolerez orori gratuite, distrugeri fără rost, violuri sălbatice, batjocorirea prizonierilor sau a acelora aflaţi în ipostaza ingrată de a fi mai slabi sau lipsiţi de apărare, Sălbăticiuni Sovietice Needucate şi Împuţite ce sunteţi! Cu ochii descoperiţi să staţi în faţa plutonului de execuţie! Împreună cu preşedintele Saakashvili ce nu va ştii niciodată că un bun Conducător nu riscă o bătălie dacă necesitatea nu-l obligă sau nu e ocazia potrivită!

          Dacă nu refuzi confruntarea armată din capul locului, tare şi răspicat, încercând să găseşti soluţii pacifiste pentru gestionarea unui astfel de conflict, înseamnă că-l accepţi. Tot aşa cum dacă nu spui vreo vorbă în favoarea căsniciei de faţă cu judecătorul poate însemna că eşti de acord cu divorţul!