Moravu' de Vest

Centrul de Promovare a Culturii de Securitate

          Adesea am afirmat fără vreo restricţie impusă de cineva sau ceva faptul că sunt atras de războaie. În repetate rânduri am adus în discuţii principiile caracteristice războiului drept, jus justum şi am condamnat fără a sta prea îndelung pe gânduri ipostaza de injusta pax sau recta intentio.

          Cred în puterea stărilor conflictuale de a crea ordine la toate nivelurile. Mă incită orice tip de război atât de mult încât sunt interesat să-i descopăr şi să-i înţeleg cauzele, având un singur scop: pacea şi securitatea la orice nivel! Un conflict sau război de orice fel se poate câştiga. Pacea şi securitatea se construiesc, migălos, în timp.

          Legătura cea mai simplă dintre cele două concepte, pace şi securitate, este la îndemână a fi prezentată şi totuşi nu e atât de clară precum ar putea părea la prima vedere. Dacă pacea reală şi stabilă poate fi imaginată doar în lipsa unui conflict, securitatea apare ca o noţiune complexă şi controversată, încărcată cu valori adânc înrădăcinate în diferitele dimensiuni ale conştiinţei. De la individual până la planul universal, conceptul de securitate capătă o multitudine de aspecte, valenţe sau interpretări, scoate la suprafaţă noi ameninţări, inventează alte măsuri, presupune diferite abordări şi, paradoxal poate, sfidează orice logică umană. O singură trăsătură fundamentală nu se va schimba niciodată şi aceasta poate constitui oricând un punct de plecare spre a descoperi, defini, analiza şi redescoperi conceptul de securitate: filtrul conceptual de sorginte umană, subiectivă adesea.

          În ciuda numeroaselor dezbateri, conceptul rămâne unul nebulos, deseori folosit ca argument, premisă, scuză sau justificare pentru felurite atrocităţi politice sau strategice, îndoielnic îndreptăţite. O stare de fapt ce nu poate fi analizată sau pricepută în vid intelectual sau practic, o noţiune profund umană, în niciun caz anistorică, lipsită de subiectivism sau universal valabilă. Făcând abstracţie de orice epistemiologie, metodologie sau ontologie, de toate şcolile de gândire, conceptul trebuie studiat şi priceput, prin excelenţă, prin abordarea umană, nefiind un concept fix, ci mai degrabă o noţiune referitoare la un lucru, la o stare sau la un întreg proces. Pentru ca noţiunea în sine nu poate fi analizată făcând abstracţie de schimbările de perspectivă şi apariţia ideilor proaspete. Natura ei are un răspuns simplu, prezentând-o ca o condiţie ori ipostază în care o entitate se poate simţi sigură de existenţa sa. De la sentimentul trăit de pasagerii zborurilor ce sfârşeau într-unul din Gemenii Americani, la victimele, colaterale sau nu, tuturor războaielor şi până la “securitatea” următorului Răsărit al oricărui individ, conceptul apare ca o problematică flexibilă. Securitate politică, militară, securitate financiară, securitate socială, economică, emoţională…universală, regională, naţională, locală, individuală…iată numai unele dintre perspectivele de abordare ale acestui fenomen! Se poate vorbi în orice fel despre securitate, însă este indicat a se ţine mereu cont de latura-i umană! Pentru că există oameni care sunt dispuşi să jertfească orice, timp, resurse, bani, uneori chiar şi viaţa pentru a asigura o astfel de stare de fapt!

          Toate aceste demersuri încep într-un anume fel şi sunt iniţiate de unii oameni care sunt pregătiţi să pună la dispoziţia semenilor şi a societăţii în care trăiesc şi se dezvoltă, toate resursele de care dispun. Acesta este unul dintre obiectivele Centrului de Promovare a Culturii de Securitate (TIMIŞOARA). Pentru că, mai întâi de toate, o stare de securitate trebuie conştientizată, percepută şi înţeleasă sănătos, apoi folosită o abordare multilaterală a conceptului de securitate! Pentru că în lipsa securităţii se creează dezordine! Şi depinde de noi dacă acceptăm asta sau nu…

SECURITAS NOS DEFENDIT