Moravu' de Vest

Timpul şi spaţiul împreună m-au făcut în ultima vreme să stau departe de gazonul Păltinişanului. Am păstrat mereu distanţa îngăduită statutului de simplu spectator, reuşind să mă poziţionez nici prea departe încât să zică lumea că nu ştiu despre ce vorbesc, dar nici deasupra lui, cât să mă suspecteze toţi c-ar fi al meu.

www.prosport.ro

De Poli a Mea mă ţinea legat, mai întâi de toate, primul contact cu un stadion de fotbal, la vremea când tatăl meu mă strângea dintre prietenii de la bloc şi mă ducea cu el la meciurile de acasă ale echipei. Mă întorceam mereu încântat de ceea ce vedeam în jur, foarte aproape, pentru că adesea nu puteam vedea ce se întâmplă pe dreptunghiul verde al ovalului de inspiraţie sovietică, atât de departe de privirea curioasă a puştiului poreclit „Piticul”. Întors în curtea blocului, ca şi acum, le povesteam „nenorocoşilor” despre orice, despre oameni, despre tribune, despre trăiri, despre cum am primit de la unul dintre Bozeşani un breloc cu însemnele lui Internazionale chiar de acum eu iubesc pe Juve.

Al doilea motiv pentru care Poli mi-e dragă e Oraşul Mare şi ăsta e unul dintre argumentele care nu vor pieri vreodată. Gradele în minus mă îngheţau pe stadion şi la vremea când Miculescu marca un gol supraomenesc prin Diviza B. Mă simt onorat că am fost în tribună la Înfrângerea cu Steaua. Anul trecut, când antrenorul Duşan Uhrin Jr. a plecat de la Poli şi a luat cu el speranţa mea, ceva s-a rupt. Unul dintre băieţii din echipa cu care joc fotbal joia a rămas fără bluză de trening şi 40 RON, la Arena Viola.

Cei a căror datorie era să abordeze problema în discuţie cu profesionalism şi simţ practic au devenit tot mai conştienţi de imposibilitatea elucidării şi ar fi trebuit să cultive dorinţa de a cunoaşte părerile celor care, deloc absorbiţi de activitatea fotbalistică local-regională, ar putea privi problema tocmai din perspectiva conferită de detaşarea lor. În ceea ce mă priveşte, ţinta firească a gândurilor mele şi ipostaza în care mă aflu nu-mi permit accesul întru sondarea zonelor ascunse ale cazului. Prin urmare, nu pot face altceva în procesul de investigaţie propus acum, cu atâta întârziere, decât să încerc a-mi lămuri situaţia. Pentru liniştea mea, să dau la o parte argumentele „evidente”, să-mi fie clare motivele pentru care Duşan Uhrin Jr. nu mai antrenează la Timişoara. Cealaltă problemă s-a rezolvat!

A trecut anul cu încă două luni de când, în decembrie trecut, Marian Iancu, printr-un gest de executare silită, îi făcea bagajele lui Uhrin Jr. Dintre enormităţile şi banalităţile debitate trufaş, cu care m-a obişnuit, îmi vine în minte încercarea-i cvasielegantă de a-şi acoperi greşeala, folosind aproape instinctiv picioarele dindărat. Iancu nu a tăcut! A înşirat aspecte financiare şi de tot felul, a strigat despre Uhrin că ar fi tratat ceva cu Steaua şi, poate singurul mare adevăr, ne-a spus tuturor că nu vom afla niciodată adevăratele motive. Sfidând logica oricărui demers şi arogant împotriva realităţii din teren (nu de pe gazon!), Iancu l-a demis pe Uhrin, sub comanda căruia Poli a terminat turul de campionat pe podium şi, de n-ar fi fost în discuţie anterioara încăpăţânare a Iancului şi punctele de sancţiune din partea UEFA, Timişoara era pe locul întâi. „Şi dacă…”, din nou şi mai sigur ca niciodată, nu vom pricepe multă vreme de acum înainte însemnătatea acestor cuvinte!

Nu-mi explic unde e Uhrin!

La Timişoara a descălecat, nu pentru prima dată, Gabi Balint. Naiv din fire şi încrezător doar în Speranţă, îi ţin pumnii strânşi. Iancu se gudură fericit în jurul propriei greşeli, declarându-se mulţumit de relaţia deja existentă între jucători şi antrenor, gâdilându-şi Propriul Eu cu faptul că echipa e „super ofensivă”. Uhrin Jr. va câştiga pentru CFR Cluj al doilea titlu din istoria de peste 100 de ani! Şi, iarăşi, Iancu se va bucura pentru el „dacă ar ajunge la Steaua”.

Domnule Iancu, bucuraţi-vă că Cehul a trecut pe aici!

Dusan Uhrin Jr. - www.sptfm.ro