Postare scurtă şi primăvară de lungă durată. ZIUA ÎNTÂI
Cu gând bun pe (în) post de Mărţişor, un Om de Încredere al Moravului m-a “silit” să trec în revistă acea zi deja trecută care aminteşte bărbaţilor cât de mult femeile înseamnă pentru aceştia şi, drept răspuns, care dovedeşte femeilor, îngrijorător de temporar, cât de buni şi de gingaşi pot fi bărbaţii uneori. Sărbătorile publice de tot felul, fie universal valabile, fie împrumutate, impuse sau imaginate, altele tradiţionale ori odinioară ilegale, se succed iulian-lunar mai des decât anotimpurile, odată cu fiecare Zi de Întâi. Anul Nou, Cuvioasa Brighita de la Kildare din Făurar, Mărţişorul, Ziua Păcălelilor, Ziua Muncii, a Copilului, Leontie de la Rădăuţi, Postul Maicii Domnului, Anul Nou Bisericesc, Sfânta Educaţie, Ziua Pomenirii celor Adormiţi şi Ziua PRO-Naţională. O grămadă de motive de sărbătoare pentru toţi şi toate se înghesuie să ne gâdile existenţa.
Acum, la început de Martie, după o iarnă încărcată cu de toate, bune, rele, speranţe şi dezamăgiri, ce rămâne de urat?! O Primăvară Eternă!? Cică nimic nu e mai de prisos pentru un muribund decât să audă binevoitoarea sfidare: “Ai să te faci bine!“. Acesta, aflat la o oarecare distanţă faţă de Dincolo, n-ar preţui câtuşi de puţin cuvintele, în vreme ce delicateţea inutilă a sensului lor ar putea trezi în cel mai bun dintre cazuri un sentiment mult inferior alinării. Mama lui Tudor zice că muribundul ar putea opune o singură replică: “Dar nimeni nu e acum în locul meu!“.
Şi totuşi, afară e Primăvară! Prima rază de Soare ce topeşte ultimul strat de rouă şi cel dintâi ghiocel ce-nvinge anotimpul ar putea aduce primăvara în suflet. În privire şi în zâmbet! Şi totuşi, dincolo de ale lor costume de scafandru, tot mai puţini sunt aceia care pot atrage şi atinge fluturii primăverii! Din ce motiv?! Simplu! Ne-am dezobişnuit să Credem în urări şi vise împlinite. Tot mai puţini trăiesc basmele, acelea cu Zmei care răpesc Prinţese şi le poartă spre Castelul ascuns în pădure. Pentru că e mai simplu şi mai la îndemână să-i spui cât trânteşti portiera în urma ei: “Preţioasă don’şoară, v-aţi lăsat agrafele pă bancheta din spate!“
cam multe sarbatorii au romani, si maivor si zile libere!!! ca sa aibe pe ce strica banii …
Mai … nu fiti rautaciosi! E nevoie si de zile de relaxare fie ca le spui sarbatori sau zilele Lenii. Nu muncim destul? Acum cat inca suntem tineri ar trebui sa ne distram si sa ne tinem aproape prietenii. Eu unu ma bucur cand am timp liber stiu la ce sa-l folosesc. Prefer sa am si zile in care sa nu fac nik … sa ma uit la un film intins ca “belfaru” in pat, sau sa trag o bere si o tigara in pub cu prietenii … admirand peisajul.
Cat despre zile speciale (cred ca asta ar trebui sa facem tot anul) in care sa ne amintim de cei dragi … sunt convins ca sunt o boala a civilizatiei industriale. Acum cand muncesti de-ti iese pe nas, si vi acasa mai mereu cu portmoneul gol, nu ai nici timp si nici bani ca sa fii romantic sau “recunoscator” (zilnic). Asa ca si pentru tine ,dragul meu captiv al tranzitiei perpetuue, Noua Ordine Mondiala are un plan. Ca sa nu fii parasit de persoanele iubite (lucru care dezavantajeaza mai mult productia lor decat persoana ta) si sa devi un ins inutilizabil economic ti se ofera posibilitatea sa te revansezi pentru zilele de absenta absoluta. Mai mult decat atat se creaza o intreaga industrie a zilelor de sarbatoare care comercializeaza tot produsele marilor concerne (un laptop cu citire a amprentelor de la cutare sau cutare, poate fi un martisor perfect pentru mimozele vampire de port-feuilles). Asa ai macar o zi la cateva luni in care femeia ta se simte in final fericita si nu-ti mai turuie intruna cat de inuman si de lipsit de romantism esti.
Acum privind partea cea buna a lucrurilor … cele mai salbatice nopti in asternut au urmat unor astfel de zile. Stiu, sunt parsiv fetelor … dar nu mai mult decat majoritatea dintre voi.