Moravu' de Vest

          Acesta este un material scurt, unul care ar fi putut să fie scris, povestit şi repovestit ori de câte ori Cineva ar dori acest lucru. Ar putea însă să dureze aproximativ unsprezece minute, cât timp îi ia unui Agresor-Terorist să arunce în aer Locaţia Primului Recital împreună cu toţi cei adunaţi la eveniment, sau ar putea fi scris, citit, povestit şi repovestit într-un interval de unsprezece luni, cam tot atâta vreme cât Tânărul Agresor şi-a sechestrat Victima, aceeaşi care a ajuns la performanţa aproape inexplicabilă, mai ales pentru cei din afară, de a manifesta loialitate, încredere, simpatie, ba chiar şi un sentiment de ataşament emoţional care merge până la iubire, faţă de Agresor.

          Când Oamenii sunt puşi în situaţii extreme şi îşi pierd din posibilitatea de a-şi controla Destinul, ca de pildă atunci când sunt răpiţi pentru o vreme mai îndelungată şi supuşi diverselor presiuni psihologic-emoţionale, amestecul dintre raţiunea şi sentimentele lor dau naştere unei tragedii de supravieţuire ce adesea capătă sensul unui răspuns psihologic care poate atinge chiar simpatia şi sprijinul pentru cauza Agresorului.

          Dacă Cineva ar vrea, ar putea ca din acest episod să construiască o povestire ceva mai lungă, s-ar putea…

          Se pot presăra câteva elemente tragice sau pot apărea de la sine unele, se pot stabili câteva personaje şi altele în plus, nu foarte mulţi, mă rog, tot arsenalul de rigoare. S-ar putea crede că cine moare luptând pentru Ţara Sa, va ajunge în Rai, ori s-ar putea considera nimic mai mult decât că însăşi Ţara poate însemna sentimentul dintre Agresor şi Victimă, stare de complicitate dezvoltată între cele două personaje urmare a unei înţelegeri mai mult discrete decât secrete între părţi. Un sentiment ce se împarte între presiunea emoţională executată de Agresor şi fiorul, uneori cald, alteori rece, în care rezidă Libertatea Victimei. Ideea constă în a stabili cu exactitate precis-umană, deci subiectivă, care sunt legăturile care unesc Călăul-Terorist de Victima Sa, ţinând seama de nişte particularităţi la fel de umane, tot subiective. S-ar putea…

          Doar în situaţii excepţionale, adică de excepţie, ai putea ajunge să negociezi cu Teroristul, cu Agresorul. Lumea şi Istoria ar putea scăpa nevătămate. Aproape că s-ar putea…

          Într-un interval de timp foarte restrâns, unul situat între Momentul Zero al Detonării şi Cea Dintâi Clipă a efectelor ei, s-ar putea afla care este semnificaţia acestor cuvinte: “s-ar putea…”. Se poate!

Se poate scrie o Carte în oricare din Religiile Pământului!