Moravu' de Vest

          Pe O.N. l-ai fi putut întâlni pentru prima dată acum un an şi foarte puţin (cam tot atâtea zile câte am petrecut împreună!) undeva foarte aproape de Inima Europei, dar încă din prima clipă simţeai că-l ştii dintotdeauna. N-are moacă de mitic şi e o idee mai deschis decât timişorenii la un loc. Eu l-am cunoscut în postura de băiat vesel cu succes la public.

          Este grea sarcina de-a vorbi despre un prieten ce nu l-ai revăzut de mult. Vin în memorie, de-a valma, întâmplări vechi de-un an, pentru că altele nu au avut încă loc, peste care timpul nu a reuşit să-şi aştearnă niciun strat de uitare.

          Mai mult decât atât, toate capătă, sub Imperiul Emoţiei şi al Zilei, un soi de accent diferit şi multe din câte ar trebui povestite, nu s-ar putea spune fiindcă, sublime fiind, etalarea lor pe tarabă, din prima clipă, le-ar destrăma. Şi asta numai pentru că “senti” şi “mental” puţini din cei care ar citi sau asculta ar putea să le cuprindă.

          Ovidiu e un tip isteţ, cultivat, spiritual şi are o nemăsurată putere de creaţie. Conversaţia lui Negrean, prezenţa lui fizică (nu doar în virtual!) sunt angajante. Tot el, îţi poate trece cu uşurinţă drept argumentul în carne şi oase a faptului că prietenii sunt ca stelele, că nu îi vezi mereu, dar trăieşti cu eterna convingere că există. Fără niciun dubiu! Voi veni, dar te aştept şi eu!

LA MULŢI ANI, OVIDIU NEGREAN!