Moravu' de Vest

CINE? Eu.

“Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l junghiaţi şi, mâncând, să ne veselim. Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.” LUCA 15. 22-23

CE? Am regăsit timpul şi plăcerea de a scrie, amândouă la un loc, urmare a unui eveniment, o întâmplare altfel, o emoţie, un sentiment ori un reproş despre care n-am să amintesc sau să scriu nici măcar amănunţit, ori datorită unei nopţi şi zile Speciale despre care ar fi trebuit să cunoşti mai multe.

          Pot să-ţi promit că de azi înainte voi scrie de trei ori mai mult şi mai des decât în ultimele două luni sau invers, adică tot nimic.

DE CE? Pentru că o promisiune nu-i decât atât, o promisiune, va să zică un cuvânt dat, nu dăruit, şi încălcat la infinit. Căci promisiunea nu-i Legământ decât atunci când ambele părţi cred în aceeaşi măsură. Una deopotrivă, egală!

CÂND? Acum. Îţi scriu şi mă dumiresc încă o dată că au trecut secunde, minute, ore, zile şi anotimpuri de care am îndrăznit să nu mai depind. Şi tot acum ştiu c-am avut dreptate: în Marea Dezordine, la Capătul Ei, se instalează aproape firesc Ordinea. Una Nouă!

CUM? Poate că numai plăcerea scrisului va fi rezultatul acestui material, ştiu însă că o expunere de orice fel poate deveni scriere şi apoi, de ce nu, magnum opus în doi timpi şi mişcări vreo trei. Adicătelea se ţine seama de Timpul Rătăcit să o scrii şi Timpul câştigat ori Regăsit al aceluia care citeşte.

          Cam asta ar fi Reţeta, absurd de simplă, pentru a scrie cele mai vrednice, neobişnuite şi interesante texte. Din păcate, şi cele mai imbecile, dobitoace sau cretine se scriu la fel!

UNDE? Ma reîntorc pentru că, aici şi numai aici, mă simt neclintit în nevoia mea de a crede că numai în pământul rădăcinilor tale poţi renaşte cu adevărat în Eternitate…

P.S. : Între un text bine scris şi acesta de mai sus nu există nicio diferenţă de natură tehnică. Poate însă să fie unul potrivit, în situaţia în care cine îl citeşte, cum îl citeşte, de ce, când şi cum o face ar putea să-i schimbe înţelesul.