Moravu' de Vest

          Rambo a fost unul dintre cele mai populare filme ale epocii sale, prezentat în premieră într-un număr record de peste 2.000 de săli de cinema. „Capodopera” de la Hollywood a fost cotată ca fiind a treia, sub aspectul încasărilor la premieră, din toata istoria cinematografiei.

         La foarte scurtă vreme, Rambo s-a instalat pe locul întâi la încasări şi a dat naştere unei adevărate „Rambomanii” care s-a  răspândit mai  repede decât incendiile declanşate de focoasele eroului. Însăşi Ronald Reagan, Actor politic la acea vreme, făcea următoarea remarcă – După ce am văzut Rambo aseară, ştiu ce trebuie să fac data viitoare ! – cu ocazia unui discrus în faţa naţiunii cu prilejul eliberării a 39 de ostatici americani sechestraţi după ce zborul 847 al Companiei Trans World Airlines fusese deturnat. Ulterior apariţiei filmului, psihologii americani au început să descrie o manie războinică la copii şi au apărut peste tot referiri sau afişe cu imagini din film reprezentându-l pe Rambo. Curând, termenul Rambo a devenit sinonim cu „dur”, „viril”, „patriot”. Filmul a instigat la violenţă, a făcut victime.

          Spectacolul Rambo a atras aprecieri şi audienţă internaţională, în vreme ce Efectul a circulat în întreaga lume, instalându-se ferm în folclorul Statelor Unite şi continuând să producă violenţă. S-a discutat la nesfârşit despre film ca despre o expresie a semnelor timpului. Rambo a devenit o figură de popularitate internaţională mobilizând un fenomen de identificare în jurul figurii sale, făcând referire chiar şi la politica internaţională şi la contradicţiile Războiului Rece.

           Cultura Media explică întregul fenomen. Una dintre funcţiile de bază ale mass-media, cea de culturalizare, admite că prin conţinuturile pe care le oferă presa publicului, se transmit şi se stabilesc norme de comportament general acceptate, convenţii tacite ale unei societăţi. Aspecte ale acestui proces de „culturalizare” au fost controlate, rând pe rând, de către familie, mediu social, şcoală şi biserică. Presa a preluat, odată cu dezvoltarea şi creşterea ponderii Ei, acest rol de formare.

           Lăsând la o parte funcţia de culturalizare a presei, cuvine-se, în situaţia în care se doreşte lămurirea acestui discurs, să ajungă-n colocviu o altă sarcină, poate mai relevantă, a mass-media şi anume, funcţia de informare, aia care susţine că oamenii ce alcătuiesc Marele Public evaluează ţinând seama de informaţiile primite din presă, importanţa evenimentelor (fapte de presă, deh!) care se prea poate să-i „prejudicieze” în mod direct, anticipează, într-un cuvânt, reacţionează. Oferă răspuns unui mesaj ce nu reprezintă doar o sumă de informaţii, ci mai degrabă o viziune cultural-determinată asupra unor informaţii. Realizate prost, transmise iresponsabil, interpretate imbecil-uman, aceste informaţii duc la apariţia unor disfuncţii, aici, creează panică, o senzaţie de spaimă subită ce poate acapara o întreagă colectivitate.

           La noi, poporul (cu mici şi mare !) a asaltat Institutul de Boli Infecţioase „Prof. Dr. Matei BALŞ” convins că suferă de Noua Gripă. Vestea că virusul se împrăştie cu repeziciune a creat panică printre ai noştri care au asaltat, dezordonat şi gălăgios, balcanic, spitalele plaiurilor noastre. Pseudo-suferinzii s-au apucat de gâtul autorităţilor, nesocotindu-se îndeajuns de băgaţi în…seamă, considerând timpul dă stand-by prea lung şi luând la socoteală aproape pe degete, copilăreşte, numărul acelora care se ocupă de dumnealor.

           Mai mult, Streinu-Cercel, deja fost Secretar de Stat în Ministerul Sănătăţii, a demisionat în mai puţin de o lună de la numire, nu pe motiv că n-ar avea dreptate, ci pentru că a comunicat prost, iresponsabil, transmiţând mesaje care acidulează şi dă bătăi de cap infinit mai mari acelora responsabili de întreaga situaţie.

           Ipohondria naţională, binecunoscută şi recunoscută, s-a activat numaidecât.

           Antidotul-leac nu-i, nici el, sută la sută sigur. Asemenea prezervativelor. Te poţi folosi de ambele situaţii, dar tot te face praf un tir apărut cu farurile-i îndreptate spre tine pe sensul tău de mers şi, se ştie, în asemenea situaţii arta medicală presupune să-l binedispui pe pacient, până ce Natura, într-un final, găseşte Leacul. Natura, acea drăgălaşa domniţă căreia îi datorăm aproape totul : gripa de orice fel, poliomielita, varicela, sifilisul, tuberculoza, lepra, ciuma sau cancerul. Salvaţi Natura ! Spre nenorocul comun, Cultura (media, mai ales !) are o influenţă extraordinară asupra poporului nostru. E prea balcanică !

ÎNTREBAREA „OTV” A ZILEI : Aţi avut vreodată gripă nouă, şi dacă da, câtă ?