Moravu' de Vest

          Odată cu primele trei ştampile din sezonul ăsta electoral, pentru mine, a început Campania, la 22 noiembrie curent. Am făcut Alegerea cu puţin înainte de închiderea oficială a urnelor (în mod evident, două la număr în ceea ce mă priveşte), aşa cum îi şade bine unuia cu pretenţii de blazon. Scârbit de începuturile întrecerii, dezgustat de caracterul românesc-balcanic de a da şi primi voturi la kilogram ori la pungă, scos din minţi (mai ales!) de „Fenomenul Autobuzului Electoral”, am ales altceva. Mi-am pus îmbrăcăminte decent-elegant-potrivită, sobră, „nepastelizată” electoral. Întârziat-am, după cum mi-e Viciul, atât cât să sporesc emoţia electorală a tuturor – a Mea, căci puteam să nu contez în următorul cincinal, a lor, deoarece îi ţinusem în suspans până atunci, iar Balanţa stătea neînclinată. La ieşirea din secţia de votare mi-am aprins o ţigară. Am savurat-o cu mândrie, entuziasm şi poftă. Ca după un Act bine săvârşit. Electoral! A fost cea dintâi clipă-n care, socotit-am, a sosit Timpul să intervin.

AVERTISMENT: Material aproape electoral interzis ignoranţilor cu drept de vot ! Materialul conţine expresii cvasielectoral-vulgare, comportament electoral deviant şi lipsă de bun simţ explicită din partea personajelor care trăiesc din activitate politică în România. Deci, NU conţine „cei 7 ani de acasă” şi vizionarea lui este strict interzisă pentru cei sensibili la vulgarităţi necontrolate. Lectura în continuare a acestuia reprezintă un accept din partea Dumneavoastră şi are rolul de a absolvi autorul de orice responsabilitate juridică, nu şi de judecată! Refuzul, pe alocuri idiot, de a face acest lucru NU anulează teoria conform căreia suntem ceea ce votăm!

          Mai-nainte de orice, cuvine-se a preciza următoarele aspecte: NU am nicio apartenenţă politică, ori culoare – conform Legii şi cunoscând Articolul 292 din Codul Penal cu privire la falsul în declaraţii, mărturisesc faptul că nu am desfăşurat activităţi de poliţie politică (spre deosebire de personajul dat drept exemplu de moralitate !!! la Confruntare de către Păpuşica elegant înţolită a pesedeilor – Părintele Daniel) înainte de decembrie 1989 şi nu fac nici acum, rămâi liniştit(ă)! – , NU cred în existenţa heruvimilor în politica românească dar, paradoxal, chibzuit-instinctual, l-am votat pe Traian Băsescu. Cu toate acestea, e bine să-ţi intre bine-n cap următorul fapt: calitatea de membru de partid, în lumea de astăzi, este ceva pentru care niciun cetăţean nu e obligat să dea socoteală!

          Traian Băsescu a greşit, greşeşte şi va continua să o facă (deci, este uman!), poate mai covârşitor în postura de învingător , după 6 decembrie. Marea Lui lipsă de tact, absenţa oricărei trăsături de diplomaţie care slăbeşte imaginea externă a României şi încăpăţânarea autoritară de a rămâne Jucător vor crea în continuare Valuri şi Dezordine. La Capătul Ei, spus-am odinioară, cu uşurinţă se va instala Noua Ordine! O ordine naţională, internă, căci e lesne de priceput faptul că nu ne vom schimba în ochii celorlalţi, atâta vreme cât ochii noştri sunt încărcaţi de negură.

          NU simpatizez partidele politice lipsite de mentalităţi potrivite, de doctrine neprobate ori inexistente, deci, în condiţii normale, nu aş pune ştampila în chenarul PD-L! Mă consider de orientare şi mentalitate liberală, înclin să aleg, atunci când au coloană vertebrală (deci, de la vertebrate în sus!), liberalii (PNL).

          În viziunea mea, Crin Antonescu NU este prezidenţiabil (şi, drept dovadă, nu mai există decât în Alianţe Obscure, incompatibile doctrinar, imposibil de înţeles altfel decât interesate şi cam tot atât de durabile, cât a ţinut efectul lui electoral!) . Nu poate trece vreodată drept Preşedinte de Stat, n-are substanţă!

Argumentez în cele ce urmează. Totul, căci aşa se cade!

          Pe Mircea Geoană l-am apreciat în Vremea Diplomaţiei, convins şi de faptul că nu întâmplător el a fost cel care a reprezentat România la Washington (nefăcând abstracţie de „organigrama-i genealogică”), acum e un tăntălau politic cu impresii de eleganţă ţinut în braţe şi împins spre înaintare (nu neapărat Înălţare – Înscăunare!) de către singurul Partid în stare de autodistrugere şi reinventare, ambele la intervale înfricoşător de mici de timp. Asta presupune profesionalism, eficienţă, pragmatism şi, ceea ce ar trebui să sperie, un mecanism de inspiraţie sovietică existent care a funcţionat şi va funcţiona multă vreme de acum înainte dacă nu conştientizăm pericolul ce-l presupune. Teama însemnatelor fragmente din trecut care pot deveni (din inconştienţă ori ignoranţă) viitor ar trebui să deschidă ochii mai întâi, apoi Lumea.

          Soldăţeii ce i-am întâlnit şi pe care i-am ascultat în zilele ce-au trecut votează roşu, cu social-democraţii. Generaţia lor, în cel mai bun caz, a auzit de Revoluţie la concertul PNL şi ştiu despre comunism de prin piesele muzicale ce le ascultă. Machiavelic, aş confirma un lucru deja spus şi binecunoscut – războaiele şi revoluţiile aparţin celor tineri, căci ei sunt în măsură să le poarte, dar copiii ăştia, stângaci şi pretenţioşi, nu se vor descurca nici cu dânşii şi vor alerga să scape de responsabilităţi convinşi că se-ndreaptă spre Izbândă! Când certitudinile lipsesc, e aproape normal să ai îndoieli! Sunt de părere că dreptul de vot ar trebui să reprezinte ceva fundamental-constituţional abia după împlinirea vârstei de 25 de ani. Pân’ atunci şi, măcar, în anii dinainte, câţi dintre puştanii noului val se preocupă de soarta lor?! Câţi aleg cu discernământ şi convingere, câţi…?!

Nici eu nu pot vota PSD, pentru că NICI EU NU POT SĂ UIT!

VA URMA…