Moravu' de Vest

           Pentru sentimentul ce-l port României, am ales să nu transmit nimic cu ocazia Zilei Naţionale! Am preferat această formă de respect, ca un moment de linişte intermediară, de reculegere, zgomotului barbar-electoral pe care suntem nevoiţi astăzi să-l respirăm. Mai mult decât atât, aş fi preferat să nu aud şi să nu văd (aş fi tăcut!) că Oculta Electorală (Geoană-Antonescu-Johannis) a trecut graniţele Oraşului Mare la invitaţia lui Ciuhandu. Sunt mândru de Jumătatea Mea de Timişoara! Am pretins RESPECT! Am fost răbdător…

AVERTISMENT: Material aproape electoral interzis ignoranţilor cu drept de vot ! Materialul conţine expresii cvasielectoral-vulgare, comportament electoral deviant şi lipsă de bun simţ explicită din partea personajelor care trăiesc din activitate politică în România. Deci, NU conţine „cei 7 ani de acasă” şi vizionarea lui este strict interzisă pentru cei sensibili la vulgarităţi necontrolate. Lectura în continuare a acestuia reprezintă un accept din partea Dumneavoastră şi are rolul de a absolvi autorul de orice responsabilitate juridică, nu şi de judecată! Refuzul, pe alocuri idiot, de a face acest lucru NU anulează teoria conform căreia suntem ceea ce votăm!

          Spre a continua Demersul început şi dincolo de toate viciile anterior menţionate, mă simt obligat constituţional de către Articol şi fidelitatea faţă de Statul în care trăiesc să le scriu cititorilor mei, cu mult mai isteţi decât ai lor la un loc! Să încerc să las totul deoparte, să-mi impun abandonul oricărei note de subiectivism şi să fac o analiză reală a situaţiei electorale pe care o trăim, nu doar eu, că-s obiectiv!

          Aşadar, autosilit să fac abstracţie de manipularea mass-media (ignor realmente Antenele şi Realităţile de ordinul ficţiunii cât să mi se întoarcă stomacul pe dos, cam tot atât cât nu ţin seama de alte canale media cu aceeaşi menire!), zăbovesc obiectiv, preţ de un aliniat sau două, asupra aspectului comunicării publice, în general, al comunicării politice, electorale, în mod particular!

          Într-un stat de drept al anului 2009, comunitar-european şi atlantist deopotrivă, absenţa unora dintre candidaţii la o cursă electorală atât de importantă, odată cu ultima Confruntare oficială, este intolerabilă. Vom plăti pentru asta cu vârf şi îndesat!

          Campania electorală pentru funcţia de Preşedinte al României din anul de graţie 2009 este cea mai interesantă din toată istoria românilor. O campanie de gherilă, calculată din timp, gândită şi razgândită (abandonul guvernării PSD la secundă, dezvăluirile asimetrice ale PNL ca nişte lovituri chirurgicale, referendumul isteţ al Preşedintelui), condimentată cu toate aspectele manipulării, eficientă, profesionistă, puternică, explozivă, acroşantă (sîc!), NOUĂ!

          Sub aspect politic, după vreme îndelungată, românii toţi au renunţat la romantism (Kelemen Hunor, UDMR), poezie, „boemie” (Oprescu Sorin, candidat independent), nebunie (Corneliu Vadim Tudor, încă o dată, „jefuit” în închipuire de Mafìe tocmai când însuma peste limita admisă matematic de electorat şi căruia i s-ar potrivi de minune, odată cu fiecare candidatură, sloganul electoral „Peste 4/5 ani eu voi fi Preşedinte!”) şi prostie (George Becali I de România).

          O întrecere inedită care dovedeşte, dacă mai era cazul, că viaţa noastră politică este lipsită de esenţă, de spirit, de doctrină adesea. Pune diagnosticul şi dă verdictul dureros al faptului că NU avem clasă politică, ci doar o clasă muncitoare pe bani puţini şi electorală! Mai mult decât orice şi oricând, electorală.

          Pe liderii ai căror partide, adevărate maşinării de război electoral (PSD, PD-L şi PNL, în această ordine!) , i-au susţinut în seara Confruntării, i-am analizat atent. Dintre Cei Trei prezenţi, am putut remarca faptul că, dincolo de nepotrivrea cu apetitul meu prezidenţial, liderul liberal Crin Antonescu este singurul care încearcă să „asezoneze” o idee de campanie, una care însă nu e compatibilă cu realitatea din acţiuni. În plus, gestul, apariţia scenică, aerul ştrengăresc, ironia continuă, nefondată uneori (care prinde la publicul de divertisment!) nu-l vor face nicicând Preşedinte, altfel decât, cu puţin noroc şi încă un mandat, de partid.

          Totuşi, liberalii promit, deci folosesc Geneza Persuasiunii şi făgăduiesc Schimbarea, Revoluţia. Un discurs bun, dar lipsit de substanţă şi argumente. Încercarea nenorocoasă a modelului de moralitate (Tudor Chirilă) oferit de Crin Antonescu îl face să câştige tineretul şovăielnic electoral între 15 şi 25 de ani (cu prag electoral, garantat de Constituţie, la vârsta de 18 ani!). Răspuns bine intenţionat, în conformitate cu întreaga idee electorală, prost însă sub aspectul eficienţei. Pe deasupra, dintre milioanele rămase cu drept de vot, câţi dintre aceia care au trăit-o îşi mai doresc o Revoluţie, măcar la nivel conceptual?!

          Ceilalţi adversari au dat răspunsuri identice în teorie, totuşi diferit exemplificate sau argumentate. Cel Dintâi, Preşedintele (încă sau…încă 5 ani!), a dat răspunsul pe care, consider eu, l-ar fi dat oricare dintre concurenţi dacă sorţii le-ar fi dat şansa să răspundă înaintea celorlalţi – soţia – drept exemplu de moralitate pentru sine. Astfel, întrucât e imposibil de discutat asupra moralităţii Doamnei, Traian Băsescu a dat un răspuns bun, poate şi cu intenţia de a mai atenua episoadele de tip OTV „Elena Udrea”. Răspuns, prin definiţie recunoscută, bun din punct de vedere electoral. Personal-băsescian, în situaţie electorală, perfect!

          Mircea Geoană a dat răspunsul bun, în conformitate cu aceeaşi teorie şi şcoală electorală, însă exemplul prost ales – Preafericitul Părinte Daniel. Un răspuns tehnic, din Arta Manipulării de orice fel, în toate Timpurile şi în orice Religie. Exemplul idiot, nechibzuit, controversat, sinistru, deloc firesc!

          Democraţia contemporan-naţională se construieşte pe un principiu divers – celălalt nu e cu nimic mai bun decât mine! Mai mult, neputinţa sistemului democratic rezidă tocmai în faptul că aceia care deţin puterea politică şi economică au la îndemâna lor o grămadă de metode eficiente prin care să influenţeze, să manipuleze opinia publică în favoarea lor. Personaje, nu personalităţi, care se ocupă astăzi de răspândirea informaţiilor „de încredere” şi care au uitat că sunt obligaţi şi datornici să lămurească masele electorale. Pentru că, se ştie, chiar şi un individ copleşit de discernământ ar putea trage concluzii politice absurde atunci când nu are cunoştinţă despre fapte. Sunt clipe de cumpănă, profund-importante în viaţa politică naţională, vremuri grele când persistă tensiunile şi instabilitatea, iar Poporul ajunge să fie, la rându-i, dezechilibrat şi, aproape firesc, să urmeze lideri vicleni şi dezechilibraţi. Când masele sunt stăpânite şi conduse de starea de nebunie comună, TREBUIE să iei atitudine deoarece, pe termen lung, duşmănia şi ostilitatea nu pot domina decât dacă oamenii sunt şi ei dezechilibraţi.

           În afară de acest Demers pe care mi-l asum în totalitate, nu mai există climat favorabil acţiunilor etice. Rareori oamenii mai se-ncred unii-n alţii şi atunci născocesc Binele. Alteori, doar nu se întâmplă astfel! Mai multe se vor limpezi odată cu următorul Răsărit…

SĂ VOTAŢI BINE! Votaţi-mă pe mine, Vă rog…