Moravu' de Vest

Un alt material (1, 2, 3, 4, 5, 6) dedicat victimelor terorismului şi stării de înapoiere culturală de orice fel. Iarăşi, victimelor care deja există şi, din nefericire, vor mai exista.

Amir Al Iskaandar ştia deja că rămăsese descoperit. După mai bine de doi ani, timp în care izbutise să-şi transmită Mesajul scris în spatele unor rânduri şi cuvinte în Scrierile-i Capodoperă, simţea că mai mult mai devreme decât prea târziu, poate-n mai puţin de o săptămână, urmau să-l aresteze şi va plăti pentru toate celelalte Misiuni purtate în Numele Celui Preaslăvit. Lovitura trebuia să aibă loc Acum. “Acum“, căci formularea şi atitudinea aceasta, spusă sau scrisă, nu reprezenta altceva decât cea mai mare îndrăzneală în luptă cu Timpul.

Turnul

Îşi lăsase Volvo-ul pe care-l conducea singur în parcarea unuia dintre restaurantele italieneşti ieftine care împânzesc arterele Oraşului Mare, la numai câteva zeci de metri de intrarea în Clădirea Turn, un colos impresionant din centrul occidental al oraşului, parcă încă neasortat construcţiilor deja existente din diferite timpuri. Turnul era cel mai înalt din urbe, un amestec de metal şi sticlă care atrăgea privirea oricărui proaspăt sosit de oriunde în Oraşul Mare. Un mastodont de sorginte vestică, o clădire sofisticată, strălucitoare, caracteristică secolului vitezei.

Amir Al Iskaandar era însărcinat de guvernul său cu deschiderea unor paradise fiscale în state ale căror legislaţie era mai permisivă decât cele în care Organizaţia avea deschise deja câteva filiale. În numai nouă etaje avea să-l întâlnească pe cel cu care urma să încheie înţelegerea, totul fusese discutat, negociat şi stabilit în prealabil. Purta un costum de culoare închisă, încălţăminte asortată, o cămaşă deschisă la culoare şi cravată. Nimic exagerat de scump, dar dintre acelea care se găsesc foarte rar. La reverul sacoului, în dreptul inimii, o insignă-simbol, semn al unei Organizaţii Închise, singurul detaliu care-l făcea deosebit în comparaţie cu toţi aceia care intrau şi ieşeau pe porţile clădirii în fiecare zi.

Şeicul era un om foarte citit, îşi petrecuse anii tinereţii în şcolile cele mai prestigioase ale continentului, zăbovise chiar săptămâni şi luni în bibliotecă, studiind metoda ideală de a-şi duce Misiunea la bun sfârşit.

În acea dimineaţă de septembrie ştia ce avea să devină - un luptător asimetric, un “terorist neobişnuit”. Singura armă a lui, una deosebit de eficientă, era la el. În plămâni şi împrăştiată pe toată suprafaţa hainelor ce le purta. Astfel, era expus oricine intra în contact direct cu el sau trece prin locurile pe unde fusese. Bacteria, o armă biologică foarte sofisticată ce necesita atenţie sporită la manipulare sau folosire, se transmitea mai departe şi era suficientă o doză nici mai mare, nici mai mică decât mărimea unei pietre dintr-un inel de logodnă dăruit cândva în Numele Unei Credinţe. Victimele nu resimţeau nimic imediat, abia după ce inspirau bacteria şi aceasta pătrundea în sânge, la câteva zile fibrele nervoase se relaxau şi se opreau din funcţionare. Acest fapt ducea, la un moment dat, la paralizie, apoi la asfixie lentă şi definitivă. Totul se întâmplă în Timp!

Dumnezeu nu există sau a fost cândva. Fiul Lui a fost Om, a trăit, a greşit şi a pătimit. A murit şi s-a îngropat. Şi Atât…

Din aceeaşi Carte:

Sfârşit şi Început de Drum. ULTIMUL ATENTAT sau Sura Sfinţilor Mici - Maleahi şi Herma

20 ŞI UNSPREZECE - ZBORUL. Secundum Fidem sau Duminica Sfântului Maleahi. Profeţia se amână…

ZIUA MÂNIEI. Înălţarea la Cer sau Valsul Întunecat. 480

Psihanaliză subiectivă - SINDROMUL STOCKHOLM ŞI PATRIA RECUNOSCĂTOARE. Unsprezece sau Exces de Negru

Capitolul XIX (nesăvârşit) - CALEA NEBUNULUI. Pagina două sute cincizeci şi şapte…(file din povestea care continuă)