Moravu' de Vest

N-am să scriu despre dragoste, nu e sentiment electoral şi nici n-am nicio intenţie să mă iau la trântă cu visătorii romancieri care umplu milioane de pagini cu dragoste şi din ea! Ipostaza însă, cea în care pozează toţi pretendenţii electoral-locali, e accea de mare îndrăgostit! Don Juanii locali, veşnic îndrăgostiţi, seducători s-ar zice pentru Marele Public şi mereu gata să se ia la tăvăleală cu orice adversar, ne toarnă încă de la debut slogane dulcege, roz bombon (sau roz chilot!), miorlăieli sub clar de lună. Reprezintă  şi ne prezintă nişte imagini siropoase, care vin să încurce şi mai mult problema!

Recunosc! M-am îndrăgostit de multe ori de-a lungul tinerei vârste pe care o am şi îmi vine în minte un episod plăcut. Mi-am apreciat foarte mult atitudinea la vremea respectivă şi am convingerea că, total accidental, am dat una din replicile vieţii mele! Aproape că aş putea să cred şi acum asta! Eram student boboc şi, cu tupeul de multe ori nefondat al oricărui exponent al speciei am ieşit cu o fată ceva mai în vârstă decât mine. Şi acum e mai în vârstă, dar atunci diferenţa părea copleşitoare! Pe bancă, înt-un parc din Timişoara, încercam să evit orice pas greşit, să îmi controlez orice cuvânt de teama de a nu părea şi a fi stupid! Situaţia, tâmpită nevoie mare! Fata susţinea că e îndrăgostită de M., un tip haios (în opinia ei!) şi un afacerist  de conjunctură, mare investitor naţional, putred de bogat (în opinia mea şi a publicul electoral!). La un moment dat, D. mi-a spus: „M. are jumătate de Timişoara!”. M-am simţit total dezarmat în încercarea mea de a părea măcar inteligent, dacă tot nu puteam compensa cu niciun alt aspect (nici bani sau faimă, nici prea răsărit!). A fost printre puţinele ocazii în aceeaşi perioadă de viaţa când am avut norocul şi inspiraţia poate nemeritată, ca de la sine, să apară replica: „ Dacă M. al tău are jumătate de Timişoara, atunci află că eu locuiesc în cealaltă jumătate!”. Judecaţi voi, cititori-de-blog, dacă am avut sau nu dreptate! Mă felicit şi acum pentru ce am spus, poate tocmai ăsta e modul cel mai public în care o fac! Fetei îi plăceau băieţii care păreau deştepţi! Am convingerea asta!

Mărturisesc! Pentru moment nu am vreo preferinţă electorală şi sunt departe de a fi hotărât în vreo direcţie dar când văd cine şi cum candidează, îmi ies din minţi!

Tot printr-un accident, am dat de un blog-site al lui Emil Cristescu, un candidat independent la un fotoliu de consilier local. ( http://www.emilcristescu.ro/ ) Dl. Cristescu ne invită pe toţi, cu mic şi mare (nu cu mici-mititei pesedişti!) să încercăm una dintre soluţiile propuse pentru fluidizarea traficului în Timişoara. Asta, după ce ne parcăm motocicletele, probabil o altă soluţie pentru aceeaşi problemă. Astfel că, suntem invitaţi să ne suim pe biciclete şi primim garanţia (electorală!) că, „în mod aproape sigur”, vom ajunge la destinaţie mai repede decât cu maşina şi precis, mult mai ieftin. „Brusc, Dl. Cristescu a început să facă economii”, îmi şoptesc în barbă, „şi asta numai spre binele Oraşului Mare”!

Pedalez puţin mai departe şi aflu că Timişoara Mea (MAMĂ, PRIETEN şi MIREASĂ!), cea pe care o iubesc atât de mult şi pe care n-aş da-o nici lui şi nici Împăratului (pentru că nu ar avea bani suficienţi!), este „plată şi este rotundă”! Sunt şocat! Schimb totuşi viteza şi avansez. „Foarte mulţi dintre timişoreni ar dori să meargă constant cu autovehicule pe două roţi”! Ştie, cică, asta din propria experienţa şi e foarte simplu! „Dacă o mare parte din şoferii Timişoarei ar deveni biciclişti/motociclişti, în scurt timp traficul rutier din Timişoara s-ar relaxa de-a dreptul”. Un alt mda, zic eu. „Şi maşinile Bega Grup s-ar deplasa mai lesne!”, spun, răutăcios, ridicând din sprâncene. Cică scăpăm şi de noxe şi nu mai înghiţim nici praf. Atmosferă respirabilă, mult mai uşor de inspirat astfel de gogoşi! Sunt dezarmat din nou! Timişorenii ar prefera vehicolele cu două roţi, decât să se deplaseze în fiecare zi cu maşina!!! Nu au altă soluţie, prefera maşina motocicletei tocmai pentru ca motocicliştii timişoreni „NU AU SIGURANŢA ÎN TRAFIC!”. Asta m-a scos realmente din pepeni! Cică drepturi egale, i-auzi! Care drepturi, Gogule, când puţini dintre cei pe două roţi (care şi aşa nu sunt atât de mulţi cum crede Dl. Cristescu!) respectă limita legală, nu îţi taie calea şi te obligă să frânezi instinctiv pentru a nu îl rostogoli pe cel din şaua motocicletei, ca apoi să fii nevoit să îţi schimbi sticla farului de la maşina?! Iertaţi-mi izbucnirile neloiale, însă cu percepţia mea, a celui din spatele volanului, stresat să nu treacă prea pe lângă vreun motociclist care rulează arogant aproape în zig-zag, nu mă văd să urc pe bicicletă şi să merg la secţia de votare pentru asemenea idei! Asta mi-a pus capac, dar continui să studiez, neîncrezător, site-ul.

Deşi târziu, remarc pozele care ţin capul de afiş al spaţiului virtual. Poate una dintre ele e făcută în Timişoara, celălalte sunt într-o altă limbă! Continui totuşi, destul de superficial! Din CV, aflu că Dl. Cristescu este, din 2002, membru al Clubului Rotary International, Timişoara (într-un titlu de post al blogului apare „Roraty”!) ! Ăia-s băieţii deştepţi, Dl. Cristescu, rugaţi pe careva să se ocupe de imaginea asta, fie ea chiar virtuală!

Ofensat, închid fereastra!

Nu ştiu cine anume se ocupă de sait, nu ştiu nici cine îi scrie articolele dă blog, dar un lucru e cert. Greşeli există! Mda, or fi şi pe blogul ăsta ( http://moravudevest.wordpress.com )! Sunt convins că dacă am greşit cu ceva publicând materialul, mi se va ierta. Mă veţi scuza! Eu rămân în jumătatea mea de Timişoara! TIMIŞOARA MEA!